
Ai carte,ai parte!Asa suna o veche vorba din batrani.Este oare aplicabila si in ziua de azi?Cu siguranta NU.Scoala este in ziua de astazi mai mult o masinarie de spalat creiere,un sistem prin care cei din fruntea statului se asigura ca vor ramane in fruntea lui si peste 20 ani,deoarece copii din ziua de azi vor fi prea ocupati,sa invete pentru a ajunge oameni "mari".Cat de mare poti insa sa ajungi prin intermediul scolii?daca judecam obiectiv,si luam exemplul unui pusti,care invata 4-5 ore pe zi plus cele 6-7 petrecute la scoala,observam ca,acesta mai mult de:un doctor,avocat,profesor,inginer,contabil,psiholog,editorialist, (dupa 20 ani de scoala asidua,studii superioare si supersuperioare);nu poate sa ajunga,iar cei ce ajung la nivelul celor enumerati mai sus vor fi intotdeauna nemultumiti de nivelul lor de trai,in comparatie cu munca depusa pentru a ajunge acolo unde sunt.Se vor uita in stanga si in dreapta lor si vor obsrva pe altii care au,si care pe deasupra mai au si timp sa se distreze,si vor spune cu mana pe inima :"viata e nedreapta".
oare viata este chiar nedreapta,sau doar suntem facuti sa credem ca este nedreapta?Parerea mea se regaseste in varianta a 2-a,iar cei din stanga si din dreapta doctorilor,sunt cei ce ignora ceea ce le transmite societatea,cei care au vise,cei care muncesc pt visul lor,si nu pentru cel al societatii,al parintilor,al prietenilor.Sunt cei cu o identitate proprie,cei ce nu se dau dupa cum bate vantul,cei care inoata impotriva valului,impotriva sistemului,cei speciali,cei ce sunt intotdeauna sunt cu 2 pasi inaintea celorlalti,si sunt numiti de societate intr un mod foarte simplu:''norocosi".De ce?Deoarece,pentru unii e mult mai usor sa foloseasca concepte create de cei lenesi,de cei resemnati,decat sa deschida ochii si sa priveasca lumea in ansamblu.
Sunt multe lucruri pe care nu le pot intelege in ziua de astazi,iar unul dintre ele,e acela ca suntem prea ocupati sa facem lucrurile pe care le uram,pentru a mai avea timp sa le facem si pe cele care ne plac,si prea putini inteleg,ca defapt acele lucruri pe care le facem cu placere ne aduc bucurie si ne aduc mai aproape de scopul nostru suprem,de fericirea deplina,dar daca societatea si lumea din jurul nostru spune ca tre sa faci asa,trebuie sa fii prea puternic,prea naiv,sau prea nebun,pentru a face exact invers.Aceste idei ne sunt bagate in cap cu forta inca de la 6-7 ani,cand facem primii pasi spre viitorul nostru,viitor,care in ciuda celor spuse poate fi prevazut cu usurinta,daca ne uitam la cei care au facut exact aceeasi pasi in urma cu 20 ani.Este un tipar foarte bine construit,din care nu iesi,decat daca iti dai seama ca faci parte din el.E mult mai usor sa urmezi un tipar,decat sa construiesti unul,e mult mai usor sa traiesti aceeasi viata cu alte miliarde de oameni,decat sa ti iei viata in propriile maini si sa ti traiesti visul,e mult mai usor sa urmezi,decat este sa conduci,e mult mai usor sa taci,decat sa vorbesti,e mult mai usor sa renunti,decat sa lupti!
Poate am exagerat putin cu titlul postului,insa foarte putin.Scoala ne face sa alegem drumul mai usor in viata,insa ne impune limite,toti se gandesc ca vor depasi acele limite,dar majoritatea fi prea ocupati sa le atinga,pentru a se mai gandi ca le vor depasi.
"ALL MY LIFE,I'VE ALWAYS WANTED TO BE SOMEBODY,NOW I REALISE THAT,I SHOULD HAVE BEEN MORE SPECIFIC"
